
De ce trebuie sa existe mereu un motiv practic pentru tot ce facem? Chiar totul in viata trebuie sa aiba legatura cu “trebuie“? Spre exemplu, vreau sa invat germana. Nu pentru ca este cautata, nu pentru ca mi se pare una dintre cele mai frumoase limbi, nu pentru ca am vrut sa ies cumva din tiparul deja mult prea sufocant.
M-am saturat sa raspund la intrebarea: “De ce germana?“. Pentru ca vreau. De aia. Dupa mult timp fac ceva ce imi doresc, fara a ma gandi la aplicabilitatea acelui ceva. Pentru prima data traiesc in prezent, iar senzatia pe care o am este una a naibii de buna
.
